♦ Alpinismul, in acceptiunea cea mai larga a cuvantului, desemneaza orice activitate recreativa sau sportiva care are ca scop ascensiunea in munti, pe intinerarii greu accesibile, ce necesita tehnica, echipament si experienta corespunzatoare.
♦ Alpinismul implica, in majoritatea cazurilor, asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, datorita naturii traseelor care pot fi deseori o combinatie de pasaje de stanca, zapada sau gheata, cu factorii de risc implicati. Acestora li se adauga, in unele cazuri, dificultatile pe care le ridica accesul la traseul propriu-zis, gasirea liniei acestuia, durata ascensiunii, schimbarile de vreme, etc. Alpinismul imbraca mai multe forme care sunt, mai mult sau mai putin, dictate de natura traseelor parcurse, maniera în care se face ascensiunea si tehnicile puse în joc.
Ramurile alpinismului
Alpinismul a evoluat, de-a lungul anilor, federatia internationala de alpinism (UIAA) incluzand azi, in aceasta activitate urmatoarele activitati:
- Drumetia montana (trekking)- Este forma cea mai simpla de mers pe munte, pana la limita zapezii permanente/a ghetarului (in muntii inalti), cu cel mai mare numar de practicanti. Se foloseste un echipament specific precum: rucsac pentru transport, bocanci speciali si imbracaminte specifica.
- Alpinismul clasic este forma originala a mersului pe munte, pe ghetar, zapada si stanca, avand ca obiectiv general atingerea unui varf. In plus fata de drumetie, se foloseste un echipament tehnic specific precum: pioletul, coltarii, coarda, hamul.
- Alpinismul tehnic este forma mai complexa a mersului pe munte, pe pereti verticali de gheata si stanca, care a aparut la finalul secolului XIX, la peste 100 de ani de la aparitia alpinismului. In plus fata de forma clasica a alpinismului, se foloseste un echipament tehnic foarte specializat: pitoane, micro-pitoane, protectii mobile, suruburi de gheata, scarite, pioleti tehnici, coltari tehnici etc. Aceasta ramura are doua subcategorii principale: catararea pe stanca (rock climbing) si catararea pe gheata (ice climbing).
- Schiul de tura (ski touring)este deplasarea pe munte iarna, pe schiuri cu legaturi speciale, care permit ridicarea claparilor de pe schi, pentru a usura mersul. In plus, cu schiurile de tura se poate merge in panta, datorita asa numitelor "piei de foca" care se lipesc pe talpa schiului. Deoarece se schiaza in afara partiilor amenajate, schiul de tura necesita numeroase cunostinte de munte cu zapada (alpinism clasic). Din aceasta cauza este o ramura a alpinismului, coordonata de UIAA si nu a schiului alpin, respectiv a FIS.
"Stanca ne umple de o bucurie puternica, ea trezeste in om o voluptatea urcarii, bucuria de a birui greutatea trupului sau, de a-l ridica mai aproape de cer."
